Run ! Nightmares come true !

Mă simțeam de parcă eram prinsă într-unul dintre acele coșmaruri îngrozitoare din care nu puteam să scap. Dar acesta nu era un simplu vis , din care te trezești teafăr și nevătămat .
Deși nu eram egoistă , în acel moment luptam pentru propria-mi viață și pentru a primi niște răspunsuri. Alergam și aveam impresia că-mi vor plesni plămânii. În pădurea densă , picioarele îmi încetineau , contrar voinței mele de a lupta.
În orice caz , ultima săptămână a fost una a abandonurilor și viața mea începea să-mi pară un dezastru . Prietenii mei erau pe moarte , poate erau deja morți , iar Jude , mama mea era mult prea preocupată de noua ei familie ca să mă mai observe și pe mine ,în concluzie , cine mi-ar fi simțit lipsa ? Nu , nu trebuia să mă gândesc la asta , să-mi fac gânduri negre (cel puțin , nu acum ) . Trebuia să alerg .. să alerg unde ? Nu vedeam nimic în fața mea , iar în spate , chiar de vroiam să privesc , strigoii m-ar fi înhățat .