Fata in fata cu doua lumi sta un zeu cunoscut ca fiind cel al raului,al violentei,al dezordinii si al furtunilor din desert,iar dincolo de bariera ce desparte haosul de pace se afla o muritoare. Dar nu una obișnuită. Ci exact aceea care a reusit sa scoata la iveala din adâncurile lui toata dragostea cu care e capabila sa iubească inima sa haina. L-a făcut sa se bucure de fiecare apus,de strălucirea fiecărei stele din noapte. L-a făcut sa rada și sa danseze,dar mai presus de toate,i-a făcut inima să cânte pe acordurile celor ce ei i-au zvacnit in piept facand astfel sufletul zeului sa se simta din nou liber. Asta pana cand a dispărut si-a lăsat în urma ei o liniste atat de apasatoare incat inima zeului a încetat sa mai bata,sa mai danseze si sa mai cânte. S-a redus singura la o tăcere deplina,iar in locul ei a început focul sa pulseze cu răutate prin venele lui. -O sa ne revedem...imi promite cu ultima gura de aer ce-o mai are in plamani in vreme ce bratele mele ard in jurul ei ca sa o mai țina inca putin departe de moarte. "Sunt constient de lucrul asta. Pe noi indiferent de lumi,ne despart doar cateva bătai de timp,dar n-am cum sa raman relaxat cand stiu ca urmeaza sa o pierd pentru o perioada. Cum sa o fac cand in ochii ei imi găsesc fericirea si-n bratele sale mângâierile ce reușesc ma tina viu? N-am cum. O data ce dispare stiu ca am sa pierd o parte considerabila din mine. Mai exact acea bucata care a fost in stare sa ma aprinda si sa ma încinga datorita iubirii neasteptate ce-a luat naștere intre noi,iar o data cu ea mi-a făcut si inima cruda din piept sa mi se înece in dulceata dragostei."