Inimi Încurcate

Petrecerea anuală a Sophiei a fost mereu o tradiție pentru Ava. Părinții ei erau prieteni vechi cu ai Sophiei, așa că, fie că voia sau nu, în fiecare an se regăsea în mijlocul aceleiași mulțimi de oameni, în aceeași atmosferă festivă. Dar, mai presus de toate, în fiecare an îl vedea pe el. Pe Reed.

Reed, băiatul mai mare cu patru ani, cel care nu rata nicio ocazie să o facă de râs. Încă își amintește fiecare remarcă ironică, fiecare privire condescendentă, fiecare moment în care o punea la colț doar pentru propria lui distracție. Era genul de tip arogant care părea să se hrănească din stânjeneala ei, din modul în care o făcea să roșească și să își muște buza de nervi. Și, deși trebuia să-l urască, ceva la el o atrăgea în mod irezistibil.

Ultima dată când a fost la petrecere, avea 14 ani, iar el 18. Atunci Reed fusese doar o umbră de neatins, un tip matur și lipsit de interes față de fata timidă care îi cădea în plasă de fiecare dată. După acea seară, Ava hotărâse să nu mai meargă. Dar acum, la 18 ani, s-a săturat să fugă. Și de data asta nu mai are de gând să stea la masa copiilor.
Așa că, la aniversarea din acest an, își ridică bărbia și își ia locul la masa adulților.

Și fix acolo este și el. Reed. Mai matur. Mai misterios. Mai periculos decât și-l amintea. Privirea lui cade asupra ei cu o insistență pe care nu o poate înțelege. Tachinările nu au dispărut, dar acum au o nuanță diferită-ca și cum joaca s-a transformat în ceva mai intens, mai serios, mai... periculos.

Ava se preface că nu-i pasă. Se preface că nu îl vede, că nu îi observă fiecare mișcare, că nu îi tresare inima de fiecare dată când vocea lui răsună aproape de urechea ei

Între priviri care ard, cuvinte care înțeapă și un joc periculos de atracție și negare, Ava și Reed sunt prinși într-un cerc vicios. O dată pe an, petrecerea îi aduce față în față. O dată pe an,