Micul meu secret

Micul meu secret

  • WpView
    LECTURI 67
  • WpVote
    Voturi 14
  • WpPart
    Capitole 1
WpMetadataReadÎn curs de desfăşurare
WpMetadataNoticeUltima publicare joi, dec 19, 2024
Un secret pe care Daisy îl poartă cu ea în fiecare zi, de dragul unei prietene, de dragul prieteniei lor și din recunoștință pentru tot ce a făcut pentru ea. Însă toate au o limită și nu putem pune mereu fericirea personală pe ultimul loc, uneori trebuie să fim egoiști și să ne alegem pe NOI înșine. Alegerea pe care Daisy o va face nu va fi ușoară, dar ulterior va afla că nimic din ceea ce a crezut nu era adevărat. Care va fi finalul poveștii? Rămâi ca să afli. Toate drepturile rezervate autorului Andreea Raicu.
Toate drepturile rezervate
#87
secrete
WpChevronRight
Alătură-te celei mai largi comunități de povestiri din lumePrimește recomandări personalizate de povești, salvează-ți favoritele în biblioteca ta și comentează și votează pentru a-ți dezvolta comunitatea.
Illustration

S-ar putea să-ți placă și

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • NOVA
  • ASA TATA, ASA FIU
  • NOI
  • Drumul spre inima ta
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Sirius

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

Mai multe detalii
WpActionLinkLinii directoare referitoare la conținut