Sus, în munți, unde liniștea și splendoarea erau stăpâne, puteai auzi din când în când talanga unei vaci venind agale spre casă. Sunetul pârâului plin cu pești se putea observa jos, în vale. Verdeața munților și răcoarea acestora erau mai mult decât un vis frumos sau un colț de rai pentru ochiul, auzul și spirtul omului.
Într-o cabană, locuia un băiat tânăr, care era cioban, dar nu-i era rușine . Pasiunea lui era să scrie romane romantice, iar păstoritul în timpul liber îl făceau să stea cât mai mult pe afară. Își dorea o familie însă. Nu avuse parte de una. Încă de mic copil se îndreba ce se întâmplase cu ai lui. Ce îi determinase să îl lase acolo, într-un orfelinat aproape uitat de iubire și căldură.
Spera că într-o zi își va răspunde la toate aceste întrebări. Cât despre viața lui amoroasă, păi, ei bine, nu-și găsise încă iubirea, dar își spunea în sinea lui de fiecare dată "Nu se știe niciodată când va apărea ea". Fratele lui, David avea deja o iubită. El fusese adoptat la 17 ani, dar nu dori să se atașeze de familia sa adoptivă atât de mult. Tot ce avea își construise el și era mândru.