Sub Luna Noastă

Timp de cinci ani, el a iubit-o fără rezerve. 700 de kilometri nu i-au împiedicat niciodată să-și trimită mesaje de noapte bună, să-și facă planuri de viitor sau să viseze la ziua în care distanța nu va mai conta. Iar când telefonul a vibrat cu acel mesaj - "Hai să ne vedem, mi-e dor de tine" - inima i s-a aprins de speranță.

Fără să stea pe gânduri, și-a făcut bagajul și s-a urcat în tren, fiecare stație apropiindu-l de femeia pe care o considera sufletul lui pereche. Însă când a ajuns... a văzut-o. În brațele altui bărbat. Sărutându-l sub aceeași lună care, cândva, fusese doar a lor.

Lumea lui s-a prăbușit într-o secundă. Nu a spus nimic, nu s-a apropiat, nu a vrut explicații. A întors spatele și s-a întors la gară. Cu ochii goi și pașii grei, s-a urcat în trenul de noapte. Pe fereastră, orașul acela în care sperase să-și găsească fericirea devenea din ce în ce mai mic, până când s-a pierdut în întuneric.

Telefonul a vibrat în buzunar. Un mesaj de la ea. O secundă, două, trei... apoi l-a șters fără să-l citească. Și-a sprijinit capul de fereastră și a închis ochii. Noaptea era lungă. Durerea și mai lungă.