Dragă jurnalule, sunt tot eu, Cassey Rose West. N-a trecut mai mult de-un an de când am plecat. Şi încă ce plecare.. O zi memorabilă pentru toți vecinii. În special pentru mine. Acum un an, pe data de 16 martie 2014, poliția a năpustit in casă pentru a-l căuta pe tata, care, din cele auzite era un delicvent căutat. Eu nu ştiam nimic, însă lor nu le-a păsat. M-au tratat ca pe o ființă oribilă. Am ajuns la tribunal pentru complicitate, dar eu nu ştiam nimic. Chiar şi aşa am primit pedeapsă un an şi jumătate să stau la școala de corecție. Comportamentul bun şi implicarea în diferite activități m-au ajutat să scap mai repede. Chiar şi aşa, timpul acolo zboară altfel, defapt nu zboară.. Azi, după un an lung, am privit razele soarelui care îmi atingeau pielea rece ca pe cineva străin. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar unde am fost seamănă cu închisoarea, mai ceva după părerea mea, dar chiar și așa te schimbă vrei nu vrei. Dacă vrei să trăieşti trebuie să lupți. În caz că eşti bun, ei bine, eşti ca şi mort..All Rights Reserved
1 parte