Story cover for Ecouri de dor și de tăcere  by RebelliousAngel560
Ecouri de dor și de tăcere
  • WpView
    Reads 129
  • WpVote
    Votes 93
  • WpPart
    Parts 14
  • WpView
    Reads 129
  • WpVote
    Votes 93
  • WpPart
    Parts 14
Complete, First published Apr 09
⸻

Ecouri de dor și de tăcere este o colecție profund emoționantă de poezii care explorează frumusețea și durerea iubirii, a pierderii și a regăsirii de sine. Fiecare vers este un ecou al unei inimi frânte, dar totodată al unei speranțe care nu moare niciodată. Poeziile din acest volum sunt un refugiu pentru cei care au simțit iubirea în toate formele sale - împlinitoare sau devastatoare. Fiecare cuvânt vibrează cu sinceritate și vulnerabilitate, invitând cititorii să se regăsească în ele, să își cunoască propriile trăiri și să învețe să se vindece.

Ecouri de dor și de tăcere este  suflet este o călătorie de auto-descoperire, o invitație de a simți și de a trăi fiecare moment în toată complexitatea sa. O colecție pentru cei care cred că durerea poate fi transformată în frumusețe și pentru cei care au învățat să îmbrățișeze fiecare parte a călătoriei lor.

⸻
All Rights Reserved
Sign up to add Ecouri de dor și de tăcere to your library and receive updates
or
#3pentrutine
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 9
Oase fremătând în veșnicie  cover
Poezii psihotronice cover
gânduri transparente cover
Trandafir de catifea POEZII cover
Lacrima timpului cover
Dragoste in Versuri cover
Ganduri Infinite cover
Poezii cover
Diverse Poezii, Diversi Autori cover

Oase fremătând în veșnicie

67 parts Complete

stăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți apoi parcă mă înseram la țărmul alb al obrajilor tăi topindu-mă pe omoplați precum două secunde sunt sudate de femurul unui portativ marin așa se dizolvă arcul lunii ca o aripă gazată înnotând într-o mare de serafimi atât de fericiți trăiam... ți-ai deșirat singura aripă pe care o mai aveai sub mânecă și ți-ai desfăcut-o în zbor să mă pot cufunda în freamătul tăcut al oaselor ei să ne mutăm amândoi cândva într-o glezna de balerină și să dansăm în veșnicie în aceeași entorsă marină sau să invadăm sternul unui fluture beți de aer încătușați în briza de cărbune cusuți de-un nerv molecular al amfibienilor lihniți ne contopim goi tatuați pe stromă profund ne iubim până când timpul nostru intră în comă cum ar fi, etern, să ne aventurăm într-o aripă? nu-i asa că nu ar dura decât o clipă? decât un sărut al oaselor pe câmpul norilor de plumb tu nervul meu aripă și stromă în definitiv și chiar fără motiv mi-ai simți în oase dragostea enormă?