The Living Ashes

În noaptea când ciorile cântă din vis,
Și sângele cheamă ce-n moarte s-a zis,
O umbră bătrână străbate pământul —
Cu vraja pe limbă și moartea în cântul.

Marktown — orașul celor patru districte — e un bastion al magiei cărnii, umbrei, otravei și tăcerii. Sudul Roșu, Estul Lamentelor, Vestul Blestemelor și Nordul Tăcerii, fiecare stăpânit de un echilibru fragil și o conducere înfricoșătoare. Dar echilibrul începe să se frângă, căci din nordul înghețat se ridică din nou Conducătorii din Gheață, entități vechi ca ruina și foamea, care vor să readucă lumea la o iarnă eternă.

Când spiritele încep să umble prin străzi, iar morții refuză liniștea mormântului, bătrânii șoptesc un singur nume: Ysara din Cenușii, ultima farmazoană necromantă a orașului. Izgonită cu decenii în urmă pentru practici interzise, Ysara a supraviețuit în exil, hrănindu-se cu amintiri, cu oase și cu șoapte. Acum, ea este singura care mai cunoaște limba morților, singura care poate citi Grimoarul Viu – o relicvă vie care îi șoptește vrăji în schimbul propriei sale umanități.

Întoarcerea Ysarei în Marktown e văzută ca o amenințare de unii, ca o salvare de alții. Fiecare district are propriul secret, propriul rege al decăderii, iar Ysara trebuie să se confrunte cu toți, unul câte unul:
– o regină din carne vie, care vinde nemurire prin suferință,
– o ființă construită din amintiri și iluzii, ce poartă chipul iubitului ei mort,
– un vraci blestemat, care vorbește prin sângele plantelor,
– și la final, o cameră de gheață în care zeii morții o așteaptă.

Dar necromanția nu e doar o unealtă. E o parte din ea. Iar cu fiecare suflet invocat, Ysara se apropie tot mai mult de punctul în care nu va mai fi vie, nici moartă — ci ceva dincolo.
Iar întrebarea care o bântuie nu e cum va salva orașul, ci dacă orașul merită să fie salvat.