De ce plâng dunele?

Sub poalele munților, dincolo de mări albastre și întinderi neguroase unde trăiesc doar fiarele, dincolo de toate acestea se ridicau din praf și secătuire dune nesfârșite de nisip. Acolo unde nici vântul nu bate, se ridicase orașul Zaharan. Orașul lui Wali al-Ahd Farhan.
Citindu-și în stele soarta crudă se refugiase acolo în speranța unei salvări. Dar orice urmă de credință i s-a spulberat cu fiecare an în care nicio fărâmă de apă nu-i potolea setea.
Cine să fi știut că pribeagul cu chip pecetluit avea să schimbe nu doar soarta orașului? Cine să fi prezis necazurile și binecuvântările pe care le va aduce strălucirea ochilor lui și zâmbetul căruia Wali al-Ahd Farhan nu-i rezistă?

Ce diferență este între curiozitate și pasiune? Wali al-Ahd începe cu una și încheie cu cealaltă, necrezând vreodată că Zeii îi vor pogorî în palme nu doar salvarea la care sperase, ci și singura armă făurită pentru război, dar menită să aducă pacea.