Ea - Hemera, zeița luminii zilei, condamnată de o profeție să se căsătorească cu un zeu al războiului pe care nu-l iubește.
El - Eros, zeul dorinței, care și-a părăsit lumea după ce și-a pierdut marea iubire
După moartea preaiubitei sale Psyche, Eros a părăsit Olimpul, osândit să trăiască pe pământ, acolo unde dorințele muritorilor devin carne, iar fanteziile devin foc.
Toți au avertizat-o.
Să nu-l caute.
Să nu-l trezească.
Pentru că nu mai era zeu.
Era foame. Foc.
Și flacăra lui nu mângâia - devora.
Dar ea nu voia mângâiere.
Voia să simtă.
- Știi ce-mi ceri? i-a șoptit el, din întuneric, vocea lui alunecând pe pielea ei ca o lamă.
-Nu. Dar știu ce nu mai suport: să fiu atinsă de mâini care nu mă fac să tremur.
Când l-a rugat să o elibereze din profeția care o lega de Ares, el a zâmbit.
Un zâmbet periculos.
Un pact nescris.
- Îți voi da ce vrei. Dar prețul... este un pact ce va zgudui Olimpul și va aduce furtuna asupra zeilor. Ești pregătită să porți cu mine povara acestei trădări?
Dragostea lor a fost o trădare a ordinii.
Zeii nu iubesc între lumină și dorință.
Zeii creează, distrug, dar nu tremură.
Și totuși, Hemera a tremurat.