Doar rănita

Aici sunt bucăți din sufletul meu - crude, nefiltrate. Gânduri pe care le-am ascuns ani la rând, pe care nu le pot rosti, doar scrie.
Le aștern cu mâinile tremurânde, cu inima grea, în fața unor ochi care poate nici nu le vor înțelege, dar trebuie să le vadă.
Cu fiecare rând, mă expun. Mă dezbrac de ziduri. Mă las așa cum sunt: rănită, tăcută, dar încă vie.
Scrisul e singura mea voce când nu mai pot vorbi. E țipătul meu în liniște.
Nu e artă, nu e poezie. E durerea pură, prinsă între cuvinte.
Și dacă citești până aici, să știi: mă doare. Dar ți-o arăt. Și asta e tot ce mai pot da.