Privirea Demonului

Prima dată când l-am văzut eram la curse.
A ieșit din umbră ca un păcat, îmbrăcat din cap până-n picioare în negru, cu o siguranță care striga pericol.
Era rezemat de o mașină scumpă, cu o blondă artificială atârnată de brațul lui - mai mult piele decât haine, mai mult decor decât femeie. În jurul lor, haita lui: râdeau, fumau, se etalau.

Dar el... el tăcea.
Privirea lui era rece, întunecată și apăsătoare, genul de privire care îți tăia respirația și-ți înțepa pielea. Oamenii se fereau din calea lui. Îl numeau Demonul. Alții, Regele curselor.

Eu doar îl priveam.
Și când ochii lui au întâlnit ai mei... totul s-a oprit.
N-aveam de unde să știu că acel moment avea să-mi schimbe viața. Sau să mi-o distrugă.