FORBIDDEN FRUIT

- Tu pari genul care are nevoie de cineva care să o tragă de păr, să o facă să tremure, să o lase fără aer, nu s-o mângâie de două ori și să sforăie înapoi.
Ea rămâne pe loc. Nu răspunde. Își umezește buzele, dar privirea ei nu fuge.
Nu mai gândesc.
O trag spre mine, brusc, cu o mână pe spatele coapselor. Celălalt braț i se înfășoară în jurul taliei, și în secunda următoare, fundul ei e strâns ferm în palma mea.
Corpul ei se încordează. Apoi... un suspin. Real.
Îi șoptesc lent la ureche, cald, aproape brutal:
- Pari genul care se udă doar când i se vorbește murdar. Și acum ești fleașcă, nu?
Ea tremură.
- Poate... zice cu un zâmbet aproape obraznic, de femeie care se joacă cu focul,
- ...dar nu cu tine.
Mă învârt în jurul ei, atingându-i șoldul cu degetele. Îmi iau paharul cu apă și mă uit în ochii ei. Lent.
- Încă.
Și plec.
Lăsând-o acolo, cu respirația accelerată, sfâșiată între ceea ce simte și ceea ce nu vrea să recunoască.