•𝓔𝓩𝓡𝓐 𝓥𝓐𝓛𝓔𝓝𝓣𝓔•
Nu-mi plac oamenii slabi. Nici cei care imploră. Dar când ochii ei s-au ridicat spre ai mei... ceva s-a fisurat. Nu slăbiciune. Nu, n-am voie. Era altceva. O senzație ciudată, adâncă, animalică. N-ar fi trebuit să mă uit la ea. Nu ea era destinată mie. Dar acum, că am văzut-o... nu mai pot s-o scot din cap. Are ceva în privire, o durere pe care o recunosc. O luptă pe care am purtat-o și eu, cândva. Și tocmai pentru că o văd, o vreau. N-o vreau pentru răzbunare. Nici pentru afacere. O vreau pentru că știu că o pot rupe, o pot modela, o pot ține în palme. Și, egoist cum sunt, vreau ca nimeni altcineva să n-o atingă. E a mea. Fie că o știe sau nu.
Všechna práva vyhrazena