Costel , motanul bunicii mele , este cel mai iubit motan de pe lumea asta. Are tot ce îi trebuie : pisici , mâncare , căldură , confort și nici măcar nu e obligat să prindă șoareci. Este cel mai leneș motan. Îi e lene să mestece. Dar atunci când îi este foame , nu mai ține cont de nimic , se dezbracă de lene și înfulecă și farfuria.
Costel , are culoarea blănii căcăniu deschis , în dungi. Glumesc =))). E auriu , vărgat cu nuanțe de chihlimbar. Culoarea ochilor este verde sau are ochi căprui , nu sunt sigură. Este gras , pentru că este răsfățat cu fel de fel de bunătățuri : ghiare de cocoș , bobițe sau pliculețe de la Lidl , ciorbă sau supă , etc.
Ce scriu aici , chiar s-a întâmplat.