te iubesc, tâmpitule!

te iubesc, tâmpitule!

  • WpView
    Reads 7
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadOngoing<5 mins
WpMetadataNoticeLast published Mon, Aug 25, 2025
WpInfo
Fiction
Romance
povestea lor incepe pe rețelele de socializare,el se uita pe profilul ei și îi dă mesaj. urmărește povestea celor doi pentru a vedea ce se va întâmpla Larisa Ionescu,o șatena scunda cu niste ochii fermecători de un caprui deschis,la doar șaisprezece ani,ea cunoaște 5 limbi acelea fiind engleza,spaniola,italiana și limba ei maternă româna,are o familie fericita,din când în când părinții ei mai au mici certuri dar se împacă repede,visul ei este sa devină psiholog,deoarece când era mică avea niste probleme in familie,tatăl ei biologic mereu venea beat acasă ,mama ei nu a mai suportat și i-a spus tot ce avea de zis,a luat o pe fiica ei și au plecat în orașul ei natal,acela fiind Sibiul,pasiunea ei este cititul,la peste un an de la plecarea celor doua din buzau mama fetei s-a recăsătorit cu deținătorul liceului care în prezent,larisa învață la el. Nicolas Black,un băiat fermecator,înalt,nu există fata care sa nu ii fi trecut prin pat,relația dintre părinții lui este aproape la fel ca a larisei,doar că mama lui nu s-au recăsătorit,deoarece nu mai are încredere în bărbații,tatăl lui a înșelat o pe mama lui încă de când avea el 10 ani,într-o zi a venit mai repede acasă și i-a prins pe cei doi în acțiune,au început un scandal și femeia a băgat divorț. e un tânăr de 18 ani și este din sibu
All Rights Reserved
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Viața unui erou
  • Tăcerea Micului Lup
  • Angel with Horns | TERMINATA |
  • Viața unui erou
  • Și noi avem libertate
  • Șoapte de Ieri
  • Ego

Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.

More details
WpActionLinkContent Guidelines