Te voi aștepta

Noaptea în Milano nu era niciodată liniștită. Motoarele turate se auzeau până în cartierele elegante, acolo unde Alma Conti își petrecea serile cu nasul în cărți de drept.
În timp ce ea sublinia articole de cod penal, la periferia orașului, un grup de bărbați strânși în jurul motoarelor pregătea un alt fel de judecată

a vitezei.

Printre ei, Domenico Romano, zis Dome. Geacă de piele, o țigară prinsă între buze și privirea aceea unică, aproape ireală
un ochi albastru ca cerul, celălalt negru ca noaptea.
Toți îl știau, toți îl respectau și toți știau că, dacă era pe pistă, nimeni nu îndrăznea să parieze împotriva lui.

Alma și Dome n-ar fi trebuit să se întâlnească vreodată.
Dar Milano avea un fel ciudat de a amesteca destine.