His Eyes in the Mirrors

Am moștenit o casă.
O ruină veche, plină de oglinzi întoarse spre pereți și de secrete pe care nimeni nu voia să le rostească cu voce tare.

Numele meu e Isolde, iar casa asta nu m-a ales întâmplător. A fost cândva o casă de păpuși, cu secole în urmă - un loc unde frumusețea și moartea coexistau în aceeași vitrină. Acum, tot ce a mai rămas sunt oglinzile. Și ele nu reflectă realitatea. O rescriu.

În spatele sticlei se află o altă versiune a casei. Una vie. Una care încă așteaptă.
Păpușile nu sunt jucării. Sunt amintiri. Sunt suflete.
Iar cineva mă privește dinăuntru... un păpușar care nu a plecat niciodată cu adevărat. Un demon.

Mi s-a spus un singur lucru:
Nu întoarce oglinzile.

Dar ce faci când ele încep să te cheme pe nume? Când el te urmăreste la fiecare pas?