Dulcele refren al sfârșitului

Darda, alchimistă pricepută la orice otravă, a fost ani la rând arma tăcută a reginei, slujindu-i fără a pune întrebări. Dar un complot țesut în jurul prințesei a transformat-o în țintă, iar poporul regatului a transformat-o în legendă vie - o femeie primejdioasă, orbită de o obsesie pentru Eiran, unul dintre cavalerii albi ai Alianței Purității. Se spune că, mistuită de dorința de a-l avea doar pentru ea, ar fi otrăvit rivalele care se apropiau de el. Astfel, chipul Dardei a fost întipărit în conștiința colectivă ca simbol al seducției veninoase și al trădării.

Însă adevărul este altul. Totul a fost o înscenare, un joc crud al politicii regale, în care ea nu a fost decât pionul sacrificat. Când o nouă tentativă de otrăvire cutremură curtea și toate acuzațiile cad din nou asupra ei, Darda este condamnată, torturată și adusă în fața sabiei. Destinul pare pecetluit - până când i se oferă o șansă neașteptată.

Șansa de a-și rescrie destinul, dar nu fără cost. În schimbul răzbunării, trebuie să cedeze ceea ce a tratat mereu ca pe o povară inutilă: propria ei esență, sufletul.

Între minciuni, trădări, pasiuni și puteri uitate, Darda trebuie să decidă: își va lăsa povestea scrisă de alții, ori va rescrie cu mâna ei destinul? Când otrava curge nu doar prin cupe, ci și prin cuvinte, cel mai mare pericol nu e moartea - ci adevărul.