Impactul cu realitatea.

Nu ma pot opri din scris...Doar asa imi pot dezvalui adevaratele sentimente.O,dar vai,si cand ma gandesc ce-a fost cu noi..cat am suferit pentru ca la final sa fim fericiti IMPREUNA..am luptat si am ajuns la final,dar nu cum ne-am propus ,ci tristi,separati.Simt ca se sparge cerul deasupra mea si mi se crapa Pamantul sub picioare.Simt cum sufletul meu se dezintegreaza.Simt doar o scindare interioara.Este o revelatie in plan sentimental.Il iubesc si il urasc.oh,da,se poate. O iubire dezinvolta,naturala,sincera si adevarata..si o ura bine meritata pentru ca m-ai facut sa sufar cum nimeni altcineva nu a facut-o.Stateam pe norisorul meu pufos,intr-o atmosfera blanda,iar propriul meu inger imi canta la harpa (o metafora cam fara logica,gen,ascultam muzica ,ceva) si tu m-ai impins de pe norisor.Ai spus ca o sa fie bine,ca zburam impreuna,ca ne iubim.Am zburat incet-incet,noi zburam,tu minteai si eu te credeam.Eram undeva acolo,fericita,credeam toate minciunile alea patetice pe care le spuneai.Ei si am ajuns la altitudinea realitatii.Tu ai urcat inapoi (sa te duci la urmatoarea fraiera pe care o vei face sa sufere) si eu am ramas intr-o cadere libera.Acum m-am izbit de pamant si sunt sfaramata (si la propriu si la figurat).BRAVO!Sper ca ai vrut sa ma simt ca moarta pentru ca asa ma simt..