After rain - Vol. 2

Am căzut prea repede ca să ne întoarcem.
Fără să mă intereseze, şi fiind un adolescent furios, am semnat la 17 ani că renunţ la drepturile mele asupra averii familiei.

La douăzeci şi trei de ani, stau în fața juriului familiei mele, care îmi oferă bucăți din moştenirea mea înapoi. Suficient cât să-mi atragă atenţia, să tânjesc după libertatea pe care mi-ar putea-o oferi banii, dar nu sunt în stare să înghit amendamentele.

Nu după această săptămână.

Nu după întâlnirea cu Story.

Mă uit la ecranul telefonului meu şi la poza pe care Story mi-a trimis-o înainte de a ajunge la ultima treaptă a blocului în care locuia când a trebuit să plec. Părul despletit pe fața de pernă de culoare crem. Nici un strop de machiaj rămas pe fața ei frumoasă după ce mi-am petrecut noaptea sărutând fiecare centimetru din ea. Umerii goi şi un indiciu al movilelor de sus ale sânilor ei, cearşaful refuzând să rămână la locul lui. Sunt de acord cu asta, dacă mai contează.

Ochii aceia sunt cei care mă captivează de fiecare dată - verdele golfului luptându-se pentru prioritate peste stâncile cu nuanţe de henna la apus. Ochii ei mă readuc pe țărmul mării unde îmi doream să mă duc în timpul bătăliilor familiale din viața mea. Era alinarea mea, refugiul meu departe de așteptările pe care nu le reuşeam şi de dezamăgirile pe care le obțineam.

Privind-o fix pe această fată, femeia pentru care am dezvoltat sentimente intense, îmi ridic privirea şi împing contractul înapoi.

-Nu pot să semnez asta.