Păcatul meu

Era cea mai frumoasă și, tocmai de aceea, cea mai judecată. Obraznică, spuneau ei. O femeie ușoară. O rușine pentru celelalte femei. Etichete aruncate cu ușurință de guri care nu-i știau povestea și nu-i purtaseră greutatea.

Cine s-ar fi gândit că o fată ieșită dintr-un bordel poate sfida lumea așa cum a făcut-o ea? Unii jurau că îi place ceea ce face. Mințeau - sau poate aveau nevoie să creadă asta ca să doarmă liniștiți. Acolo nu a ajuns din plăcere, ci din dependență. Iar dependențele nu cer voie, nu oferă scăpare. Se înfig în carne și cresc, zi după zi, mai adânc, mai nemiloase.

Era dependentă de ceva ce societatea condamnă, de ceva ce trebuie ascuns în umbră, chiar dacă asta înseamnă să-ți pierzi viața. Când el s-a îndrăgostit, dependența ei a devenit zidul dintre ei. Lui îi era frică să nu o piardă dacă ea va cădea. Ei îi era frică să lupte, pentru că știa cât de scump se plătește o astfel de luptă.

Nu exista cale de mijloc. Ea trebuia fie să meargă mai departe cu povara asta, fie să piardă tot. El trebuia fie să lupte pentru ea, fie să se dea la o parte și să lase gurile rele să facă ceea ce știu mai bine: să distrugă.
Un dark romance despre stigmat, dependență și alegerea de a iubi atunci când ar fi mai ușor să pleci.