Ți s-a întâmplat vreodată să te trezești într-o dimineață și să simți că lumea din jurul tău nu mai este cea pe care o cunoșteai? Totul pare intact - jobul e același, cafeaua are același gust, oamenii poartă aceleași fețe - și totuși, nimic nu se mai leagă.
Pentru Valeria, viața a devenit o scenă de teatru unde toți ceilalți își cunosc replicile, iar ea a uitat piesa. De o vreme, timpul curge bizar, amintirile se estompează ca niște fotografii vechi lăsate în soare, iar o neliniște surdă, care pulsează între o tristețe profundă și o panică mută, i s-a instalat sub piele.
Nu e o nebunie bruscă, e ceva mult mai perfid: o descompunere lentă a sensului. O prăbușire încetinită în gol, mascată de o normalitate sufocantă.
Prinsă între ceasuri care par să ticăie invers și pagini de jurnal care devin tot mai străine, Valeria încearcă disperată să prindă firul realității înainte ca totul să se destrame definitiv. Dar cum poți repara ceva când nu mai înțelegi ce s-a stricat? Și dacă, uneori, prăbușirea e singura cale spre a te regăsi cu adevărat?
O poveste introspectivă și tulburătoare despre momentele în care ne pierdem în propria noastră viață și despre curajul de a privi în abis, chiar și atunci când abisul începe să îți răspundă.
All Rights Reserved