Douăzeci de Ierni între Noi

Valerie Vance a învățat de mult că băieții de vârsta ei sunt doar zgomot de fundal. În timp ce prietenele ei se pierdeau în drame adolescente, Valerie își pierdea suflarea în garajul familiei Blackwood. De la șaptesprezece ani, ea știe un adevăr care o arde pe interior: niciun „băiețaș" de la facultate, cu aere de cuceritor, nu se va putea compara vreodată cu magnetismul brut al lui Sebastian.

Ea nu are permis, nu știe să stăpânească volanul, dar știe exact cine vrea să o conducă acasă.

Sebastian Blackwood este definiția masculinității care nu are nevoie de cuvinte. La treizeci și nouă de ani, cu umerii lățiți sub tricouri albe și palmele aspre care pot repara orice motor, el este pilonul de neatins din viața fiicei sale, Piper. El a trăit deja o viață întreagă până la vârsta lui Valerie, iar acum singura lui prioritate este ordinea.

Dar ordinea se sfărâmă când „prietena fiicei lui" încetează să mai fie copilul cu părul șaten de altădată. Valerie s-a transformat într-o femeie cu părul vișiniu și ochi de gheață, care îl privește cu o foamete pe care Sebastian o recunoaște prea bine.

Este o cursă contra cronometru între loialitate și instinct. Între amintirea unei prietenii de liceu și realitatea unei atracții care miroase a benzină și păcat.

Uneori, maturitatea nu se măsoară în ani, ci în felul în care te privește singurul bărbat pe care nu ai voie să-l atingi.