Verdele Iadului

Unii oameni intră în pădure și nu mai ies niciodată.
Alții ies... dar ceva rămâne cu ei.
Vlad evadează din închisoare cu un singur scop: să-și găsească sora dispărută și să-i distrugă pe cei care au luat-o. Urmărit de poliție, ajunge să se ascundă în Hoia-Baciu - un loc despre care toți spun același lucru: dacă stai prea mult, începi să auzi lucruri care nu sunt acolo.
Mara ajunge în pădure fără să știe de ce simte că ceva o atrage.
Când Vlad o răpește ca să nu-l dea de gol, niciunul dintre ei nu înțelege că adevărata capcană nu e între ei.
E pădurea.
Prinsă lângă un om în care nu poate avea încredere și într-un loc care nu pare să-i lase să plece, Mara începe să simtă că nu totul e întâmplător.
Între ei apare o tensiune pe care niciunul nu o vrea.
Rece. Periculoasă. Imposibil de ignorat.
Frica și dorința nu se exclud. Se hrănesc una pe cealaltă.
Și uneori, cel mai periculos lucru nu e ceea ce te urmărește din pădure...ci ceea ce începe să crească în tine.