ÎN CRISALIDĂ

„Am simțit de parcă am murit și eu în seara aceea, odată cu Remus."

Cine este Ene Iachim? Multe lucruri sunt de spus despre el: student, prieten, fiu... Însă pentru el nu mai este clar acest lucru. Toate aceste statute vagi, trecătoare, nu mai înseamnă nimic când este pus față în față cu moartea. Care este, de fapt, lucrul pentru care ești amintit după ce treci în neființă? Și ce rămâne în urma ta?

Este o poveste despre durere, doliu și redescoperirea de sine. Îndrumat, Iachim ajunge să vorbească cu un psiholog despre decesul ce i-a lăsat o profundă amprentă, însă terapia nu e întotdeauna despre vindecare. Și apoi, sunt fluturii. Sera cu crisalidele pe care prietenul său le studiază de atâta vreme și locul unde adesea cei doi își petreceau după-amiezile.

Ce însemnătate au toate acestea? Și dacă nu au, se cuvine să spui că Remus a murit în van?