Dincolo de scena

Sebastian era genul de treppar care întorcea capete fără să încerce prea mult. Avea o prezență impunătoare: înalt, bine făcut, cu mușchii definiți care se vedeau chiar și prin hainele largi de streetwear. Pielea îi era acoperită de tatuaje atent alese - unele simbolice, altele pur estetice - care îi dădeau un aer dur, aproape intimidant la prima vedere.

Fața lui avea mereu o expresie ușor arogantă, genul de privire care spunea „știu cine sunt și nu trebuie să demonstrez nimic". Pe scenă era rece, sigur pe el, cu o atitudine de boss care domina tot publicul. Nu zâmbea des, dar când o făcea, părea că o face doar pentru cine merită.

Cu toate astea, cu fanii era complet diferit. Nu era fals sau exagerat de prietenos, dar avea respect pentru ei. Își făcea timp să vorbească, să facă poze, să dea autografe. Îi trata ca pe oamenii care l-au ridicat, nu ca pe niște simpli spectatori. Dacă cineva îi arăta susținere reală, Sebastian răspundea la fel.

Stilul lui muzical era la fel ca personalitatea: beat-uri grele, versuri directe, multă încredere și un vibe de „am ajuns sus pe cont propriu". Era genul de artist care părea inaccesibil de la distanță, dar surprinzător de autentic când ajungeai mai aproape de el