Jurăminte Corupte

Au crescut împreună ca două jumătăți ale aceleiași inimi. Xander era fratele mai mare care îi lega șireturile cu degete mici și aspre, jurându-i că lumea întreagă va trebui să treacă mai întâi peste cadavrul lui înainte să ajungă la ea. Vanessa era sora mai mică care îi curăța genunchii juliți și îi șoptea, cu ochii mari și serioși, că într-o zi va fi suficient de puternică încât să stea lângă el în orice război.

Legătura lor nu a fost niciodată simplă, a fost un fir roșu cusut direct prin inimile lor, atât de strâns încât durerea unuia devenea durerea celuilalt. Până când părinții lor au divorțat. Vanessa a rămas în frigul cenușiu al Canadei, alături de o mamă care și-a reconstruit viața. Xander a fost târât la Tokyo, în haosul neonului și al violenței, lângă un tată care credea că duritatea este singura formă de dragoste pe care un băiat trebuie s-o învețe.

Anii au trecut. Scrisorile s-au rărit, mesajele s-au scurtat, până când, într-o zi, Xander a încetat complet să-i mai răspundă.

Doisprezece ani pot transforma un copil. Băiatul visător, premiantul care desena clădiri pe marginea caietelor, a murit înecat în violență. În locul lui a rămas Xander Monterey, un nume rostit în șoaptă, în cercuri ilegale, în ringuri improvizate unde regulile nu există.

Dar există o singură persoană pe care nu a uitat-o niciodată. Prima persoană pe care a iubit-o vreodată a fost sora lui. Nu ca un frate. Ci ca un bărbat care știe că nu ar trebui să simtă asta, și totuși simte. Cu fiecare fibră a ființei lui corupte.

Vanessa a rămas singura fărâmă de puritate într-o viață construită din păcate. Singura amintire frumoasă din mintea lui.

Iar când soarta crudă îi aruncă din nou față în față după doisprezece ani, Xander nu mai este băiatul care promitea să își protejeze sora. Este bărbatul care a decis că nu va mai pierde niciodată ceea ce îi