Cicatricile Iubirii

Există iubiri care nu se nasc, ci se amintesc.
Ca o rană veche într-o lume care a decis să o numească destin și apoi a mers mai departe, ca și cum nu ar fi sângerat niciodată.
Naruto Uzumaki a trăit toată viața cu ideea că unele povești se termină înainte să înceapă cu adevărat. Că anumite nume aparțin trecutului, chiar dacă inima încă le recunoaște în tăcere.
Și totuși, ceva care ar fi trebuit să rămână pierdut a început să respire din nou în spațiile dintre realitate și memorie.
Ashura Ōtsutsuki nu revine ca o minune. Nu revine ca o salvare. Revine ca o întrebare pe care nimeni nu a avut curajul să o pună până la capăt.
Și întrebarea aceea nu cere răspunsuri.
Cere adevăr.
Dar adevărul nu vine niciodată blând.
El rupe liniștea în care Naruto a învățat să trăiască fără el. Îi împinge sufletul înapoi în locul în care durerea nu s-a vindecat niciodată, doar a învățat să tacă.
Pentru că uneori, cel mai crud lucru nu este pierderea.
Ci faptul că ceea ce ai pierdut nu a plecat cu adevărat.
A așteptat.