Arhitectul Tăcerii

Un arhitect renumit proiectează clădiri spectaculoase, dar în urma unui accident își pierde treptat auzul. Hotărât să ascundă diagnosticul, acceptă ultimul proiect important al carierei: transformarea unei gări abandonate într-un centru cultural.

Consultantul angajat pentru accesibilizarea clădirii este un fost dansator surd, inteligent, direct și complet imun la prestigiul lui. Cei doi se antipatizează din prima clipă. Arhitectul vede în el imaginea viitorului de care se teme, iar dansatorul refuză să fie tratat ca o lecție despre curaj.

Relația lor se construiește prin gesturi, planuri desenate, vibrații și un limbaj al semnelor învățat cu încăpățânare. Conflictul central nu este dizabilitatea, ci orgoliul unui bărbat care trebuie să accepte că pierderea auzului nu înseamnă pierderea identității.

Ton: matur, senzual, emoționant, cu umor sec.
Element aparte: fiecare spațiu al gării reflectă o etapă a relației lor.