Saving the Ghost

Ea trebuia doar să termine facultatea.

Examene. Cafea. Nopți nedormite. Și un singur obiectiv: neurochirurgia.

El trebuia să rămână ceea ce fusese întotdeauna.

Un soldat. O armă. Un nume șoptit de oamenii care știau suficient cât să se teamă de el.

Ghost.

Când un bărbat mascat se prăbușește înjunghiat în mijlocul străzii, instinctele ei preiau controlul. Nu-i știe numele. Nu știe cine este. Nu știe de ce cineva a vrut să-l omoare.

Știe doar că pierde sânge.

Așa că îl ține în viață până la sosirea ambulanței.

Pentru ea, ar fi trebuit să se termine acolo.

Pentru el, acolo începe totul.

Ghost nu uită vocea care l-a ținut conștient atunci când lumea din jurul lui începea să dispară. Nu uită ochii fetei care i-a ordonat să nu moară. Și, mai ales, nu uită că undeva, într-o universitate aflată peste drum de locul în care aproape și-a pierdut viața, există o studentă în anul patru la medicină al cărei nume nu a apucat să-l afle.

Așa că o găsește.

Și odată cu Ghost, în viața ei intră întreaga Task Force 141.

Dintr-odată, cea mai mare problemă a ei nu mai este următorul examen.

Sunt misiunile despre care nimeni nu îi poate vorbi. Rănile care apar la ore imposibile. Bărbații periculoși care ajung să-i ocupe sufrageria. Un căpitan care pare să știe întotdeauna mai mult decât spune. Și un militar mascat care, dintr-un motiv pe care refuză să-l explice, pur și simplu nu mai pleacă.

Ea i-a salvat viața o singură dată.

Ghost pare hotărât să-i invadeze restul.

Dar cu cât granița dintre lumea ei și a lui începe să dispară, cu atât devine mai greu să ignore un adevăr:

Poate că în ziua aceea nu ea a găsit un Ghost.

Poate că Ghost a găsit-o pe ea.

Some ghosts don't stay in the dark.

They follow you home.