Amintiri

Eram îngândurată,nu mă mai puteam gândi la absolut nimic,îmi treceau prin minte doar amintiri,amintirile copilăriei...Îmi aduceam aminte cum mă certau bunicii când făceam o traznaie,îmi aduceam aminte de glasul suav al mamei,aș da orice ca acum să mai am acele persoane lângă mine...orice...Dar ele au plecat în inaltul cerului si-au făcut datoria față de mine la momentul potrivit,mi-au oferit o educație aleasă .Îmi aduc aminte ca era prima oară când mă îndrăgostisem, uitasem de familie,aș fi făcut orice pentru relația mea cu acel băiat ,nu realizam ca era viata mea sa ia o intorsatura ciudată,pe care o voi regreta.Am decis să plec cu acel baiat, gandidu-ma ca voi fi fericită alături de el,când au aflat ei mei erau foarte supărați de decizia pe care o luasem.Aveam 15 ani mă gândeam ca viata e roza ,băiatul avea 20,a fost totul frumos,dar după trei ani ,băiatul se schimbase total.Incepeam sa ma simt a nimanui,nu mai era atent cu mine,era indiferent de tot ceea ce faceam.