Amintirile ne leagă

Lodovica se mutase acum câteva zile in Buenos Aires. Stătea într-o vilă foarte aproape de cea a Martinei. Într-o zi a ieşit să se plimbe. în drumul ei a întalnit-o pe Tini care a întrebat-o:
Tini: Bună, eu sunt Martina, eşti nouă în oraş?
Lodo: Da, m-am mutat acum câteva zile aici. A, da şi eu sunt Lodovica.
Tini: Mergem la o cafea ca să ne cunoaştem mai bine?
Lodo: Sigur !
Cele doua se indreptara spre cea mai apropiata cafenea
Tini: Si… care e orasul tau natal?
Lodo: Roma
Tini: Trebuia sa-mi dau seama dupa accentual tau … e dragut
Lodo: Merci
Tini zambeste
Tini: Este vreun prieten din copilarie de care iti este dor?
Lodo: Da….. il cheama….- nu apuca sa-si termine fraza ca intervine Tini
Tini: “IL”?
Lodo: Da imi era un prieten foarte bun.
Tini: Si are un nume?
Lodo: Jose….
Tini: De cati ani nu ai mai vorbit cu el?
Lodo: Sa fie 5 ani. Dar tu?
Tini: Recunosc, cel mai bun prieten pe care l-am avut a fost un tip pe nume Jorge. Era foarte dragut.
Lodo lasa privirea in jos si devine ganditoare.
Tini: Ce e ? Am spus ceva gresit?
Lodo: Nu numai ca atunci cand imi vorbeai de Jorge, m-am gandit la Jose…era un baiat rau….dar totusi era mai dulce ca o savarina…- zambeste putin in timp ce rostea cuvintele.
Tini: Cum arata?
Lodo: Avea parul saten deschis la radacina si restul era blond, ochii de un albastru in care te pierzi dupa cateva secunde si un zambet de milioane… era inalt si frumos…Acum probabil are parul cret.
Tini: Ti-a placut de el?
Lodo: Da….si nu stiu daca inca mai simt ceva pentru el…totusi au trecut 5 ani .
Tini: Si parintii tai ce au spus de el?
Lodo: Care parinti? Toata viata mea am stat la casa de copii. Acolo l-am cunoscut pe Jose.
Tini: Auuuuu…..imi pare rau de tine… scuze ca am intrebat….
Lodo: Nu-i nimic - imi spune cu un zambet mic pe fata.
Imi arunc privirea in spatele lui Lodo. Vad un grup de baieti destul de draguti. Cand ma uit mai atent .....