De ce scriu povestea asta? Nu stiu. Poate ca raspuns unor intrebari ce ma macina. In ultima vreme oscilez intre extaz si agonie. Nu stiu ce sa mai cred,nu stiu ce simt,nu mai stiu nimic de el si asta ma omoara. Sa incepem cu inceputul. Intr-o extrem de calda zi de 16 august,cand soarele lenes isi trimitea razele puternice pe pamantul uscat,batranii stateau alenea pe prispa si isi povesteau amintirile tineretii,fetite mici,cu parul impletit in doua codite rebele se jucau cu papusile la umbra copacilor,iar baieteii se plimbau cu bicicletele pe strazile aglomerate,am mers la farmacie. De ce? Sa zicem ca nu ma simteam bine. Am intrat plictisita si o racoare m-a lovit brusc ca un pumnal infipt in inima. Atunci l-am vazut pe el. Un baiat,ce parea a fii de varsta cu mine,extrem de frumos. Avea niste ochi negri care impuneau putere, stapanire de sine,o expresie goala ce te inspaimanta si te atragea in acelasi timp ,o piele palida,ciudat de alba si rece ,parul brunet,un nas in vant... Atat de intimidant,intens,destept, cu o personalitate puternica,te domina cu statura lui,desi nu foarte inalt dar o postura a corpului impresionanta. Totul pare normal pana acum. Greseala mea? Sa ma indragostesc de el fara sa stiu absolut nimic despre el .
Ea este medicul veterinar, el este fiul șefului ei.
Ea emană bunătate și modestie, el are o inimă rece și domină cu cruzime.
Atunci când pășești pe ghimpi care dor dar totodată îți încălzesc sufletul, ești nevoit să alegi între durere și binefacere.
Alejandra și Federico vor vâsli printre atracție și ură, câstigând doar una dintre cele două.