Timpul. O chestie pe care nu o poti defini, nu o poti vedea, nu poti sa ii dai un sens. Stii ca este, dar nu ai cum sa il controlezi. Intotdeauna mi s-a parut ca timpul trece cat ai clipi, intotdeauna am avut impresia ca voi avea timp sa-mi scutur gandurile de praf, sa le inprospatez cu aer curat si sa le asez acolo, cumintele, fiecare la locul lor. Dar cu timpul nu te pui, e precum o lupta interminabila cu morile de vant. '' Promiti ca te vei intoarce repede ? '' Am intrebat-o apoi i-am strans mana in a mea. '' Trebuie doar sa imi iau ultimele lucruri ramase in vechea casa si ma voi intoarce ! '' A spus ea apoi si-a plasat cealalta mana pe obrazul meu. '' Nu trebuie sa iti faci griji ! '' A adaugat ea apoi si-a luat bagajul fiind pregatita sa se urce in avion. '' Voi fi chiar aici cand te vei intoarce ! '' Am spus eu iar ea mi-a zambit , avea acel zambet specific ei , acel zambet care m-a vrajit din prima clipa si care ma face sa ma indragostesc de ea din nou , si din nou , si din nou. Era gfelul ei propiu de a-mi spune ca totul va fi bine... Dar inca aveam acel sentiment ca o voi pierde pentru totdeauna. Daca am putea sa ne retraim viata am schimba oare ceva? TIMPUL , NU ASTEAPTA PE NIMENI !