Lucy Stone, o fata,de doar 14 ani,scunda,cu parul blond-saten,cu ochii verzi stralucitori,locuia in California,impreuna cu tatal ei,care era prea ocupat cu serviciile.Mama sa era la 3000 km de ea . Legatura o tinea doar prin telefon,si prin niste retele de socializare,pe care le folosea foarte rar.
Lucy era o fata desteapta,increzatoare si iubitoare.Faptul ca avea aceste calitati a determinat-o sa ajunga la porecla "Tocilara". Colegii de scoala o batjocoreau intruna,dar ea nu putea scoate nici un sunet. Cea pe care se sprijinea mereu era singura ei prietena ; Amy Petersone. O fata simpla,la fel ca ea,dar ea nu invata la scoala ei,ceea ce o dezamagea pe profund,atat pe ea cat si pe Lucy.
Povestea ei incepuse in clasa a 5-a,cand incepuse meditatiile la matematica.Cu greu prindea exercitiile facute la clasa,iar parintii ei cheltuiau multi bani pentru ea,chiar daca nu aveau foarte multi. Aceasta,pe parcurs,incepea sa inteleaga tot ce preda profesoara ei. Incepea sa devina din ce in ce mai buna,in cam tot ce insemna "scoala". Aceasta era privita,de atunci,ca o tocilara,deoarece nu iesea pe afara cu prietenii,ci statea in camera ei,sa invete,ca sa isi faca parintii mandri.
Au trecut 3 ani, si inca are porecla aceea,care o bantuie zi si noapte. Ii place scoala,cititul, scrisul,dar nu batjocora,pe care o primea in fiecare zi la scoala. Cand avea doar 12 ani,in clasa a5-a,era prietena cu Claire Adams,o fata inalta,cu par roscat si stralucitor,ochii negrii si intunecati,stilata si eleganta.Cu timpul,au inceput sa se indeparteze,si sa devina chiar straine,una pentru cealalta. Acum,dupa 2 ani,sunt chiar dusmance. Claire vrea sa ii faca rau fostei sale prietene,dar,Lucy nu poate face nimic,deoarece nu este destul de puternica pentru a face rau cuiva.Ea nu este ca si Claire.
Dupa inca o vacanta lunga de vara,Lucy se intoarce iarasi la scoala,unde ii este ca raiul si iadul.
Helios Hernandez domnește străzile din Acapulco în fiecare noapte, iar luna îi e martoră la fiecare păcat.
Trăiește fiecare zi la maximum, dar totuși urăște soarele. Cum ar putea iubi ceva ce știe doar să ardă și să lase cicatrici?
Se pare că a uitat de perioada în care lumina îi aducea zâmbetul pe buze, iar căldura se ascundea într-o pereche de ochi căprui.
La fel cum și o anumită persoană importantă din viața lui a uitat că fiecare alegere, oricât de banală pare pe moment, poate avea consecințe permanente.
Și poate schimba complet povestea pe care o cunoștea cândva.
Pentru că nu ura conduce neapărat la finalurile triste, ci durerea combinată cu iubirea.