Lucy Stone, o fata,de doar 14 ani,scunda,cu parul blond-saten,cu ochii verzi stralucitori,locuia in California,impreuna cu tatal ei,care era prea ocupat cu serviciile.Mama sa era la 3000 km de ea . Legatura o tinea doar prin telefon,si prin niste retele de socializare,pe care le folosea foarte rar.
Lucy era o fata desteapta,increzatoare si iubitoare.Faptul ca avea aceste calitati a determinat-o sa ajunga la porecla "Tocilara". Colegii de scoala o batjocoreau intruna,dar ea nu putea scoate nici un sunet. Cea pe care se sprijinea mereu era singura ei prietena ; Amy Petersone. O fata simpla,la fel ca ea,dar ea nu invata la scoala ei,ceea ce o dezamagea pe profund,atat pe ea cat si pe Lucy.
Povestea ei incepuse in clasa a 5-a,cand incepuse meditatiile la matematica.Cu greu prindea exercitiile facute la clasa,iar parintii ei cheltuiau multi bani pentru ea,chiar daca nu aveau foarte multi. Aceasta,pe parcurs,incepea sa inteleaga tot ce preda profesoara ei. Incepea sa devina din ce in ce mai buna,in cam tot ce insemna "scoala". Aceasta era privita,de atunci,ca o tocilara,deoarece nu iesea pe afara cu prietenii,ci statea in camera ei,sa invete,ca sa isi faca parintii mandri.
Au trecut 3 ani, si inca are porecla aceea,care o bantuie zi si noapte. Ii place scoala,cititul, scrisul,dar nu batjocora,pe care o primea in fiecare zi la scoala. Cand avea doar 12 ani,in clasa a5-a,era prietena cu Claire Adams,o fata inalta,cu par roscat si stralucitor,ochii negrii si intunecati,stilata si eleganta.Cu timpul,au inceput sa se indeparteze,si sa devina chiar straine,una pentru cealalta. Acum,dupa 2 ani,sunt chiar dusmance. Claire vrea sa ii faca rau fostei sale prietene,dar,Lucy nu poate face nimic,deoarece nu este destul de puternica pentru a face rau cuiva.Ea nu este ca si Claire.
Dupa inca o vacanta lunga de vara,Lucy se intoarce iarasi la scoala,unde ii este ca raiul si iadul.
- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentul acesta, îmi mușc buza inferioară, plecând privirea, oarecum rușinată.
- Pe cine vrei să uiți? întreabă brusc, determinându-mă să deschid ochii.
Rămân blocată preț de câteva secunde cu privirea asupra sa, căutând în ochii săi întunecați răspunsul la această întrebare.
- Pe mine... zâmbesc firav, iar o lacrimă stingheră mi se prelinge pe chip.
*****
- Nu fă lucruri pe care s-ar putea să le regreți mai târziu, lucruri care-ți vor bântui nopțile...
- Mi-au spus să stau departe de tine, șoptesc, mângâindu-i maxilarul.
- Și de ce nu o faci? clipește leneș, privindu-mă printre gene.
- Pentru că nu vrei să stau departe de tine, pentru că nu vreau să stau departe de tine, cel puțin nu în seara asta...
- E o greșeală, Aiyana... îngaimă, ferindu-și privirea.
- E ultima greșeală din seara asta, murmur, strecurându-mi degetele în părul său de abanos.
Tresar ușor când se îndreaptă brusc de spate și-și apasă buzele peste ale mele în timp ce mâinile sale îmi împing corpul în jos, contopindu-se perfect cu al său.
🦋 Suflete de cristal - Volumul I🦋
Publicare: 01.08.2021- 27.11.2021