-Prolog- "Te-am iubit". Minciuna. Intreaga mea existenta se invarte in jurul unei minciuni. Pastreaza secretul. Mergi mai departe. Inghite si suporta orice ti-ar iesi in cale, renunta pana si la cele mai de pret lucruri, fa orice iti sta in putinta pentru a pastra secretul. Iar totul devine din ce in ce mai greu, mai intortochiat, fara pic de sens. Tot ce am reusit sa creez alaturi de el, se distrugea. Simteam cum il pierd incetul cu incetul. Si nu puteam sa fac nimic. Secretul acesta blestemat ma tinea legata de maini si de picioare, ma imobiliza. Tot curajul pe care crezusem toata viata ca-l detin se transforma intr-un groaznic sentiment de teama, disperare, nefericire. Eram inconjurata de asa de multe persoane, si totusi ma simteam ca fiind cel mai singur om de pe pamant. Norocul? Exista asa ceva? Acum ceva timp as fi spus ca da. Acum si macar sa sper la asa ceva mi se pare imposibil. Avea sa se termine vreodata tot acest calvar? Aveam sa ma eliberez in sfarsit, sa renunt la faima, banii, ceea ce pe altii ii face fericiti, dar pe mine ma face sa sufar, sa renunt la tot pentru iubire? Pentru el? As face orice pentru el. Dar, unde e? Ma poate vedea? Ma poate auzi? Sunt aici, il astept de atata timp si nu mai vine, ma intreb, oare chiar m-a uitat? Traiesc in fiecare zi cu speranta ca inca se gandeste la mine. Nu voi renunta niciodata la el.