Pinocchio

" Caseta video din mâna mea mă făcea să fug şi mai tare. Ştiam că atunci, distrugerea ei era singura metodă de a salva compania tatei, chiar şi cu riscul unei minciuni. Minciunile fac parte din viaţa mea, aşa că acum le spuneam atât de rapid şi uşor, încât cine nu mă cunoştea, putea crede că eu chiar spuneam adevărul.
Când am obosit, m-am oprit pentru a mă uita înspre Aiden.Am văzut cum m-a ajuns din urmă şi m-a prins de braţ.
- Dă-mi drumul, nenoro - am încercat s-o spun, dar în secunda următoare mi-am amintit de sărutul nostru din camera 314 - .
M-a prins de umeri şi m-a zguduit în aşa fel încât mi-au căzut jos ochelarii şi s-au spart lentilele.
- Poţi inceta să te mai comporţi ca o idioată? se răsteşte. Ce e cu ochelarii ăştia? Chiar m-ai crezut atât de prost încât să nu te recunosc? continuă pe un ton ridicat.
Era mai înalt cu un cap ca şi mine şi acum stătea drept, deci m-am înălţat pe vârfuri cât de mult am putut doar ca să fim la acelaşi nivel. L-am privit încruntată timp de un minut în care şi el făcea la fel. Vorbeam din priviri.
- Gata, spune dându-mi drumul umerilor, eu dezechilibrându-mă. Ştiu că nu o vei sparge, spune calm şi îmi zâmbeşte.
Îi zâmbesc şi eu şi în clipa următoare arunc cu putere caseta la picioarele mele, incepând s-o calc şi să-mi pun toată greutatea pe ea, doar ca să-i văd faţa de atotştiutor lui Aiden.
- De ce, Chanter? mă întreabă după o pauză lungă cu ochii pe caseta distrusă.
Răspund amuzată:
- Pentru că sunt un Pinocchio, îl anunţ arogantă şi ridic din sprânceană. "
Aiden Archer şi Chanter Hobbs au două lucruri în comun: se urăsc de moarte şi amândoi se folosesc de minciună pentru propriile interese. Aşa cum lanţurile hoteliere " Archer" şi " Hobbs" se bat între ele pentru ca afacerea să prospere, aşa şi Aiden şi Chanter îşi pun beţe în roate unul altuia, pentru a eşua, indiferent de mod. Amândoi