Mâna cea fină a destinului

Să scrii o poveste care să devină o lecție de viață nu e așa de ușor pe cât pare. Să o spui cuiva pentru a fi inţeleasă e cu atât mai greu. Însă nu ai nimic de pierdut dacă încerci! Povestea pe care am scris-o pentru a vi-o spune am auzit-o şi eu de la o prietenã care a reuşit sã iasã cu bine din ceaţa rătăcitoare prin care viaţa a purtat-o.
Și dacă îmi amintesc bine povestea începea cu......primãvara bãtea la uşa familiei Avramescu. Dar, aici, iarna parcã rãmãsese stãpână. De când cei doi soţi s-au despărţit, certurile s-au mai potolit, dar atitudinea şi viziunea asupra vieţii a unicului lor copil a început să se schimbe. La început nu pãrea sã fie ceva grav, dar cu timpul s-a dovedit a fi un coşmar în toată puterea cuvântului.
Unica lor fiică avea să renunţe la adevăraţii ei prieteni, la băiatul care ar fi făcut orice doar ca ea să fie fericită...cât despre mamă....ei bine....pe acesta nu o prea mai avea la inimă de când nu mai era şi tata prin preajmă