Un an cu peripeţii

Un an cu peripeţii

  • WpView
    LECTURES 34
  • WpVote
    Votes 0
  • WpPart
    Chapitres 7
WpMetadataReadEn cours d'écriture
WpMetadataNoticeDernière publication sam., août 8, 2015
Anii de liceu nu se pot uita ! Nu, nu pentru că aşa o spune gura lumii, ci prin faptul că liceul te schimbă, te maturizează. Ai intrat pe porţile lui un copil cu multe speranţe, vise , şi vei ieşi un om, în toată puterea cuvântului, care va avea un singur ţel în viaţa, şi care nu va uita prea curând chipurile celor pe care i-a avut ca prieteni sau inamici în aceşti 4 ani de viaţă. Dintre aceşti 4 ani cel mai bine mi-l amintesc pe ultimul. Nu pentru că ar fi fost cel mai frumos sau cel mai greu, ci datorită unei prietenii mai speciale. Totul a început cam prin luna octombire, când.......
Tous Droits Réservés
Rejoignez la plus grande communauté de conteursObtiens des recommandations personnalisées d'histoires, enregistre tes préférées dans ta bibliothèque, commente et vote pour développer ta communauté.
Illustration

Vous aimerez aussi

  • Între foc și durere
  • SHORT  FayeYoko
  • Ardem în tăcere
  • Cât poți da până nu mai rămâne nimic?
  • °Taekook Ver° After the Apocalypse, I Was Saved by My Ex-Boyfriend
  • Opposite poles - FINALIZATĂ
  • Unde se termină frica
  • Resuscitând Wattpadul
  • Povești 18+
  • Obsesie

Damon Raines Durerea nu mi-a fost niciodată străină. N-a dispărut, n-a slăbit - doar a învățat să tacă odată cu mine. Am purtat-o ca pe o a doua piele, ca pe o armură crăpată, dar imposibil de spart. Raven Morphy m-a distrus în momentul în care a decis că viața mea nu valorează nimic. M-a frânt, m-a făcut să mă îndoiesc de cine sunt, și m-a transformat într-o umbră a celei care eram odinioară. Dar din cenușă se nasc cei mai periculoși monștri. Nu vreau iertare. Nu mai caut alinare. Am promis că o voi face să simtă - nu doar durerea, ci frica, vina, iadul. Nu până la capăt. Doar suficient cât să o rup, așa cum m-a rupt și ea pe mine. Raven Morphy Nu mi-am propus să-l distrug. Dar am făcut-o. Am știut că atunci când am rostit cuvintele acelea, ceva în el s-a rupt. Ceva ce nu mai pot repara. Damon Raines nu era genul de bărbat care iartă. Era genul de bărbat care tace, dispare... și se întoarce ca să-ți sfâșie sufletul cu propria vină. Și totuși, chiar și acum, când îl privesc devenind un străin cu ochi de gheață și voce de moarte, o parte din mine încă îl caută. Încă îl iubește. Încă îl vrea. Dar iubirea nu-l mai îmblânzește. Iubirea îl înfurie. Și știu că, mai devreme sau mai târziu, Damon Raines va reveni pentru ceea ce i-am luat. Nu ca să recupereze. Ci ca să mă distrugă... așa cum doar el poate.

Plus d’Infos
WpActionLinkDirectives de Contenu