O atmosferă liniștită, plină de delicatețe și visare, în care tăcerea devine prezență vie. Un suflet sensibil se odihnește în lumina blândă a amurgului, înconjurat de pace, gânduri moi și emoții calde, ca o respirație liniștită a serii.

S ar zice ca eu sunt izvorul acestei poezii ,dar sunt doar vantul care da o formă lucrurilor.

Un lac tăcut ca o oglindă a cerului, o barcă alunecând lin pe luciul apei, o briză ce cântă ca o melodie venită din adâncuri și șoaptele pădurii care învăluie totul într-o liniște profundă.

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

Poezia este minunată, este un mod special de a spune ce simți, de-ați așterne sufletul pe foaie, cu toate defectele lui, cu toată nebunia sa, cu toate momentele triste sau vesele, este o artă ce conturează vise. Pentru mime poezia înseamna mai mult decât nişte rânduri puse pe-o foaie, defapt ea este mult mai mult, conține cuvinte încărcate de sentimete si emoții , conține visele şi speranțele ascunse în spatele unor cuvinte.

Atunci când marea mă înghite, pădurea mă cere, iar cerul mă dorește. Atunci când iubirea mea e prea greu de explicat in fapte sau cuvinte, deci aleg să o expun prin sens...

„Zori deasupra nopții" - gânduri nerostite și emoții care răsar în liniștea dimineții, între umbrele nopții și prima lumină a zilei.

„Zborul" este un poem despre libertate și curaj, despre dorința de a scăpa de greutățile lumii și de a fi liber în suflet. Cu un ton cald și plin de speranță, poezia ne poartă într-un zbor delicat, în care sufletul se deschide către lumină și pace.

Este o poezie ce prezintă trecerea ireversibilă a timpului.🕛🕘

Un poem ce surprinde magia iernii ca un vis alb, plin de liniște și povești vechi, unde sufletul se regăsește în tăcerea fulgilor ce dansează.