Duminică

Duminică nu fac prea multe, stau în casă, nu ies afară că mă pierd.
Dar am zis să ies acum că pare a fi o seară superbă.
Nici bine nu ies din casă, pe bancă te văd pe tine.
-Salut amice drag, nu te-am mai văzut demult. E o zi superbă nu?
Se uită la mine și îmi aprobă zâmbitor.
- Ce faci aici singur? nu te plictisești?
Face un pas spre mine dând din cap.
- Hai la umbră în casă, să te servesc cu ceva răcoritor, pesemne că ești însetat. Hai lasă, intră, intră nu te mai descălța.
Se așază la masă veche ce avea pete parcă de sânge. Îi întind platou de amintiri, erau proaspete, abia scoase.
- Este timp, zic eu, și zâmbesc.
Îl îmbrac în atenție să nu-i fie frig în timpul nopților singuratice.
- Ia nu fi timid , fie vorba între noi, amintirile alea erau cam dulci nu? am scăpat cam mult interes, ia un pahar de sensibilitate dacă ți-e sete. El a deschis ușa la dulap și a luat toată sticla.
- După dacă vrei, îmi poți luă și încrederea, e pe primul raft de sus, alături