Dincolo de 4D
- LECTURAS 5,849
- Votos 201
- Partes 11
Aceasta carte contine cateva crampeie, din experientele traite de mine in aproape un sfert de secol de activitate in domeniul paranormal.
Sunt aici lucruri scrise probabil cu stangacie scriitoriceasca, dar cu sinceritate si din suflet si sper sa va foloseasca.
Daca considerati ca ea, merita sa fie citita si de alti cunoscuti de-ai vostrii, as fi fericita sa o distribuiti mai departe, iar daca voi primi si calificative pozitive de la voi acest lucru ma va incuraja sa continui istorisirea...
Lectura placuta!
Todos los derechos reservados
#5
dezvoltare
Únete a la comunidad narrativa más grandeObtén recomendaciones personalizadas de historias, guarda tus favoritas en tu biblioteca, y comenta y vota para hacer crecer tu comunidad.
Quizás también te guste
Echo of the Past
A few months ago, I bought a mug with gold gilt. On sale. Not a gift either nor because of an occasion to remember by it. Just plain, pretty mug for 15PLN. I drank my coffee from it since. I spat loose tea leaves into it. It never felt particularly significant. An ordinary object. Only when I lost it, I realised its true value. I sat comfortably at my desk one evening. Looking at my phone, I reached to take my song-text notebook. Trivial situation. My clumsy fingers were unable to avoid the mug. They allowed it to topple over, to slip from the desktop. Even though I did not see the split-second occurrence, I felt the pressure of unease. My head painted the trajectory of the fall on its own, the shattering, spillage. The loss. For a millisecond I still had hope, that I would be able to catch the mug, that I would be able to avoid what was about to happen. But I knew I was headed for failure. I don't have any superpowers. I only scalded my fingers. I looked at the mug's new shape for a long while, at the shattered pieces. At the spilling liquid. Our adventure came to an end. Irrevocably. I won't be drinking coffee from it anymore, nor spit tea leaves into it. Well. I shouldn't be sad, it was just a regular mug, just like thousands of others. I grew to like it, it kept me company throughout hundreds of warm drinks. I lost it. I hate this feeling the most. In the moment when I am losing something, I stop in my tracks, I hold my breath. It is always a very intense moment. A short one, but one that gives me the tight unpleasant feeling in my stomach. The feeling of loss is always accompanied by hope. Silly and naïve. Making me believe so strongly, that I can make it. That I will still be able to catch the mug mid-flight. When the feeling is entering the body, crawling into me I realise, how important it was to me. Whether it's Nivan or a stupid mug with gold gilt.Concluida
UMBRA DINTRE NOI
Emma,o tanara introvertita si pasionata de literature,incepe sa primeasca scrisori de dragoste anonime.La inceput,i se par romantic,dar devin din ce in cem ai stranii.Expeditorul stie detalii despre viata ei pe care le-a spus nimanui:ce carti citeste,unde îi place sa mearga,ce vise are.Încetul cu încetul,își dă seama ca cineva o urmărește și îi stie orice mișcare-iar atracția pe care o simte față de misteriosul expeditor este la fel de profundă ca frica. Totul ia o întorsătura și mai ciudata cand in viata ei apare Ethan,un barbat enigmatic,cu un trecut pe care refuză sa-l dezvaluie.Între ei se formeaza o conexiune intensă,dar pe măsură ce scrisorile devin tot mai personale,Emma incepe să se întrebe dacă nu cumva Ethan este cel care o urmareste....sau dacă pericolul vine de altundeva.
Neutral
Stiamo vivendo un momento difficile a livello creativo, questo racconto che proporremmo a puntate è una sorta di esercitazione, per cui già da ora perdonate se non sarà perfettamente editato e se lo stile a volte farà delle altalene. Aggiorneremo circa ogni dieci giorni, ma gli aggiornamenti potrebbero variare a seconda del periodo e degli impegni, quindi siate clementi! :) :) Per chi se lo dovesse chiedere: NO, questo racconto NON è ispirato a Good Omens (anche se ammettiamo di avere avuto un discreto tempismo). I personaggi sono nati dalle nostre menti psicolabili molto tempo fa, ma la loro storia è sempre rimasta in stato embrionale, l'abbiamo ripresa in mano esclusivamente perché ci permetteva di lavorarci su senza troppe ansie da prestazione. Facciamo presente a chi non ci conosce che abbiamo avuto a che fare con i diavoli sin dal lontano 2000 (vedi il nostro fumetto CAIM). ;) ;) Avvertimento! Andras e Camael sono una coppia ALTAMENTE disfunzionale, uno dei personaggi è manipolatorio e crudele e, a volte, potrebbero esserci scene di sesso un po' brutale (sempre consenziente comunque). Chi non ama le tematiche un po' dark passi oltre. Ah... trattasi di un MM, quindi con amori e sesso tra personaggi dello stesso sesso! Enjoy....? Le PeruggineConcluida
Crazy Psycho
Asha Zorynne Seorang wanita gila yang menyukai tantangan dibalik senyuman nakalnya. Terjebak dengan seorang lelaki aneh yang menyebabkannya mengandung dan melahirkan seorang anak tanpa ayah. Namun hal itu tidak menyurutkan niatnya sebagai seorang yang gila bertarung Xavier Delacroix Seorang lelaki dingin dan misterius yang sadis. Seorang mafia, pedagang obat-obatan terlarang dan senjata ilegal. Setelah kakak kandung dan kakak iparnya meninggal, ia menjadi orang tua angkat dari anak mereka Bagaimana takdir mempertemukan kedua orang gila ini? Apakah mereka akan saling menyakiti? Ataukah... #2 psikopat - 23/10/2025 #6 romansa - 23/10/2025 #10 romantis - 13/10/2025 #13 bastard - 15/10/2025 #16 roman - 23/10/2025 #39 cinta - 07/10/2025 #80 straight - 26/10/2025Concluida
Moștenitorii - O poveste Mickelson
Moștenitorii - O poveste Mickelson În familia Mickelson, nu există moștenitori. Există doar prădători. Lumea nu-și mai amintește cum a început dinastia Mickelson. Dar știe un lucru: Când un Leu își alege prada... nu o mai scapă. Leo Mickelson - fiul Leului. Tăcerea lui poate opri o încăpere întreagă. Privirea lui - o execuție. Nu știe ce înseamnă frica. Nu cunoaște mila. Și nimic nu stă în calea moștenitorului tronului Mickelson. Alături de el, sângele familiei curge la fel de rece: Selena - flacăra care arde tot ce atinge. Rafael - mintea care poate distruge imperii fără să tragă un glonț. Aurora - frumusețea care nu iartă. Rayan - haosul care se hrănește din zgomot și distrugere. Dar chiar și monștrii Mickelson au o slăbiciune. Una singură. Iubirea. Oare și de data asta lumina va pătrunde în sângele unui monstru... sau monstrul o va distruge înainte să intre? Pentru că în lumea Mickelson... sfidarea nu rămâne niciodată nepedepsită.Concluida
Your Babysitter
Volumul #1: My Babysitter Volumul #2: Your Babysitter Volumul #3: I Loved You...~Black's Story~ Volumul #4: It's Not Incest! Volumul #5: - Volumul #6: The Third Wheel Greu de crezut, dar relaţia lui Shiro și Black a rezistat, iar eu sunt dovada vie. După modelul lipsit de inspiraţie al părinţilor mei, numele meu a fost ales de Shiro în stilul lui Black, eu sunt Grey, fiul lor adoptiv. *** - Îţi vine să crezi că mama ne-a angajat un babysitter mie și fratelui meu? Dumnezeule mare, sunt aproape major! Nu am nevoie de babysitter! Grey, mă asculţi? - Te ascult. - Îţi vine să crezi? - Știindu-te pe tine da. Chiar îmi vine să cred. - Mori dacă arăţi puţină empatie? - Da. Acum scuză-mă, trebuie să merg la muncă, nu vreau să întârzii din prima zi. Ne vedem mai târziu. *** - Grey?! Ce cauţi tu aici? - Ţi-am spus deja că ne vedem mai târziu, eu sunt babysitterul vostru. *** Cel mai înalt loc #2 - dragoste 15.08.2019 Data publicării: 25.12.2017 Data finalizării: 25.12.2018Concluida
It's painful 🇷🇴
" Moartea nu inseamna un final! Ci un nou inceput! O noua viata! Avem impresia ca putem controla ceva din viata noastra, dar ne inselam amrnic! Suntem niste marionete controlate de destin. Dar eu mi-am taiat firele! De cand am pierdut-o pe ea, am jurat ca ma voi razbuna! Viata nu tine cu mine! Dar nu-mi pasa! Voi supravietui pentru tine,Itami! Asteptand sa te intorci! " -Junsuina Shi~ Poveastea de viata a lui Shi. O adolescenta cu un trecut intunecat si cicatrici deschise de amintiri. Afla daca v-a reusi sa supravietuiasca suferintei si dereri ramanand in viata pentru draga ei sora, Itami!Concluida
Ce ne leagă
"Te am cunoscut te am placut iar apoi te am pierdut...'' Poate ca uneori unele persoane nu sunt facute sa fie impreuna sau poate nu este timpul in cazul meu a fost persoana potrivită doar ca timpul a decis ca nu mi l va mai da niciodata. "Ce ne leagă " Într-un orășel uitat de lume, unde amintirile se ascund în fiecare colț de stradă, doi oameni legați de un trecut imposibil de uitat se regăsesc. El, bântuit de deciziile pe care le-a luat. Ea, prinsă între dorința de a fugi și teama de a pierde ceva ce nu știa că încă există. O poveste despre șanse pierdute, despre regăsire și despre cum timpul nu vindecă totul, dar uneori îți dă ocazia să repari ce ai crezut pierdut pentru totdeauna.Concluida
A few months ago, I bought a mug with gold gilt. On sale. Not a gift either nor because of an occasion to remember by it. Just plain, pretty mug for 15PLN. I drank my coffee from it since. I spat loose tea leaves into it. It never felt particularly significant. An ordinary object. Only when I lost it, I realised its true value. I sat comfortably at my desk one evening. Looking at my phone, I reached to take my song-text notebook. Trivial situation. My clumsy fingers were unable to avoid the mug. They allowed it to topple over, to slip from the desktop. Even though I did not see the split-second occurrence, I felt the pressure of unease. My head painted the trajectory of the fall on its own, the shattering, spillage. The loss. For a millisecond I still had hope, that I would be able to catch the mug, that I would be able to avoid what was about to happen. But I knew I was headed for failure. I don't have any superpowers. I only scalded my fingers. I looked at the mug's new shape for a long while, at the shattered pieces. At the spilling liquid. Our adventure came to an end. Irrevocably. I won't be drinking coffee from it anymore, nor spit tea leaves into it. Well. I shouldn't be sad, it was just a regular mug, just like thousands of others. I grew to like it, it kept me company throughout hundreds of warm drinks. I lost it. I hate this feeling the most. In the moment when I am losing something, I stop in my tracks, I hold my breath. It is always a very intense moment. A short one, but one that gives me the tight unpleasant feeling in my stomach. The feeling of loss is always accompanied by hope. Silly and naïve. Making me believe so strongly, that I can make it. That I will still be able to catch the mug mid-flight. When the feeling is entering the body, crawling into me I realise, how important it was to me. Whether it's Nivan or a stupid mug with gold gilt.
Más detallesPautas de Contenido