Singura pe lume

Ploua incet,vantul sufla cu putere tot ce îi sta în cale.Eu stau la geam si privesc picaturile de apa ce se izbesc de pamantul rece si dur.
Ma tot întreb cum este sa fi fericit,ma tot întreb cum este ca toate visele sa devina realitate..iar visele,sa nu ramana doar vise.
Ma pun în pat si încep sa plang..Eu de ce nu pot fi fericita? De ce? Cu ce am gresit?
Astea sunt întrebarile care mi le pun în fiecare zi. Sunt singura,singura pe lume..toata lumea ma abandonat si ma las.at cand mi-a fost mai greu.Viata mea s-a schimbt radical de cand parintii mei s-au despartit. Am devenit o persoana rea..rebela..eu nu sunt aceasta fata.
Ma ridic usor din pat si ma pun în fata oglinzi..reflexia mea ma sperie putin. Avem creionul intins,ochii îmi erau umflati,buzele crapate iar parul lasat pe spate si încalcit.
Cu siguranta asta nu-s eu..nu-s eu!
Din fata cu un zambet larg si cu ochii veseli,mereu îngrijita si aranjata,cu un parfum îmbietor..am ajuns sa nu mă mai intereseze imaginea mea...