Casa de pe Strada Nr.13

Casa de pe Strada Nr.13

  • WpView
    Reads 14
  • WpVote
    Votes 3
  • WpPart
    Parts 1
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Mon, Oct 12, 2015
Pe Strada Nr. 13 se afla un conac inca de la constructia orasului, nimeni nu punea intrebari despre el , nimeni nu stia despre el, dar el era acolo. Cand Lacey, fiica de 17 ani a familiei ce tocmai sa mutat in casa batranilor Collins, incepe sa puna intrebari si sa viziteze terenul abandonat pentru a-si satisface curiozitatea pentru ocult lucrurile incep sa se inrautateasca, fenomene stranii incepand sa se intample, spre fericirea Laceyei, pe toata suprafata orasului.
All Rights Reserved
#10
casa
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Capul mafiei  - Prima parte
  • Marko - Între dorință și pericol
  • Suflete în derivă |FINALIZATĂ|
  • ASA TATA, ASA FIU
  • NOI
  • NOVA
  • Maia Reyn -  Eu cu mine insami... Intre minciuni si adevaruri
  • Sirius
  • Aimee: Soldați În Războiul Iubirii
  • Drumul spre inima ta

Aerul rece părea ca-mi biciuie pielea goală a picioarelor, iar zgomotul bătăilor inimii mele era atat de puternic încât îmi spărgea timpanul. Multumita adrenalinei eram încă in stare sa alerg , nu îndeajuns de repede incat sa ma îndepărtez de el. - Alexa! Vocea lui puternica răsuna cu ecou printre copacii uscați. Era prea întuneric ca sa pot vedea ceva , dar după ce auzeam îmi dădeam cu ușurintă seama ca era foarte aproape. Undeva in fata mea se zarea o lumina. "Bingo! Dacă reușeam sa ies din pădure aveam o șansa sa găsesc pe cineva care sa ma ajute. "Sa ma ajute?...Cine sa ma ajute pe mine?" - Alexa! Oprește-te! Nu ai unde sa fugi! Nu aveam unde sau la cine, însă învățasem in viața asta ca speranța moare întotdeauna ultima. Nu aveam sa accepta asta! Nu aveam sa accept ca fusesem vândută de singura persoana ce se presupunea ca are grija de mine si nu aveam sa accept sa stau lângă un criminal! In timp ce îmi spuneam asta cu hotărâre piciorul meu se prinse intr-o creanga si pur si simplu am zburat aterizând pe burta pe pământul rece. Răsuflarea mi se opri pentru câteva secunde din cauza impactului apoi am încercat sa ma ridic insa fata îmi fu acoperită de o batista. - Ești a mea, pricepi? Au fost ultimele cuvinte auzite înainte ca ochii mei sa se închidă si sa nu mai simt nimic.

More details
WpActionLinkContent Guidelines