Park Jimin nu era genul de băiat cuminte și care să se bucure de viață. Pentru el aceste cuvinte nu existau. După ce părinții l-au abandonat, a fost pe cont propriu. A învățat să nu mai creadă în nimeni, și să nu se bazeze pe nimeni. Tocmai de aceea nu era ajutat, și nu ajuta pe nimeni. Câte odată se ocupa cu transportul drogurilor. Într-adevăr, nu era o treabă ușoară. Dar pe parcursul timpului, învățase cum să scape fără să îl observe cineva sau să îl prindă . Avea nevoie de banii, iar transportul drogurilor sau chiar furatul, erau treburi obișnuite pentru el. Goo Hara, era o fată frumoasă, un suflet bun, gata să sară pentru cei care aveau nevoie de ajutor. Toți o credeau o fată cu zambetul mereu pe buze, cu o viață de invidiat. Însă, în spatele acestei măști pe care era obligata să o poarte zi de zi, se ascundea o fată distrusă, cu lacrimile scurgadui-se pe obrajii calzi. Tatăl ei o abuza mereu fizic, dar și sexual. Câte odată o lasa flamanda, doar pentru ca ea nu îi făcea poftele. Iar mama ei, nu prea venea acasă. Era genul de femeie care se distra mereu cu cine voia, care uita ca are o fată acasă care suferă în permanență. Vor reușit cei doi adolescenți să își unească destinele, și să treacă amândoi peste toate astea? Vom afla acest lucru, împreună