Jurnal

Dezamăgire și regrete cuprinse între două coperți de piele roșie. Niciun om întreg la cap nu ar fi păstrat acel jurnal. Ar fi trebuit să îi dau foc și să îl privesc arzând, hrănindu-mă cu cenușa lui. Fiecare pagină îmi amintea de o persoană, fiecare rând de o zi și fiecare cuvânt de o sticlă de vin. Erau amintiri pe care îmi jurasem să le uit, dar care mă bântuiau în fiecare seară.

Dacă acel jurnal ar ar fi dispărut, o bucată din mine ar fi murit odată cu el. Amintirile mele erau cicatrici pe acele pagini. Dacă îmi doream să trăiesc, eram nevoit să le accept. Durerea era o aromă fără de care viața nu ar fi fost la fel. Nu trebuia să fug de ea, ci să o îmbrățișez. La urma urmei, suferința era cea care lega destine.