Poveşti scurte stranii

O zi obişnuită de toamnă.Mă îmbrac mai gros şi ies în parc.Mă plimb puţin şi admir peisajul auriu de toamnă.Timpul trece pe nesimţite,şi pe cer apare,ca de obicei,luna.Mă îndrept spre casă.Un vânt rece suflă cu putere,iar frunzele răscolite de el îmi dau senzaţia că în spatele meu e cineva care mă urmăreşte pas cu pas.Păşesc cu teamă,atentă la fiecare amănunt,iar intr-un sfârşit ajung acasă.Încerc să deschid,dar nimic.Cheia nu se mai potrivea.Vântul începe să bată şi mai tare şi începe să tune şi să fulgere.Tot incercam să deschid,dar nu reuşeam.La scurt timp uşa se da în laturi,lovindu-se cu putere de perete! E straniu!Intru in casă şi aprind lumina pe hol.Lumina devenea din ce în ce mai slabă şi dintr-o dată încep să se spargă geamurile şi s-a stins lumina.Era întuneric bezna şi eu eram singură acasă. Se opreşte şi ploaia,tunetele şi fulgerele.Acum e linişte deplina.Dar nu pentru mult timp.Intr-o fracţiune de secundă o creatură cu o lumina roşie pe faţă mă loveşte puternic şi cad jos