Îndrăgostită de cea mai bună prietenă
  • Reads 629
  • Votes 18
  • Parts 1
  • Reads 629
  • Votes 18
  • Parts 1
Ongoing, First published Oct 13, 2015
Bună. Sunt o adolescenta normala. Asa incepe povestea: Era August. Dintr-o data am auzit un bipait de la telefon. Un mesaj de la Larisa. Larisa este cea mai buna prietena a mea. Ne cunoastem de 1 luna . Ea este totul pentru mine. Inteligenta, frumoasa, sincera si amabila. Nu stiu cum sa o descriu. E perfecta. Inainte cu un an chiar nu stiam ce sunt. Sau cine. Dar acum stiu. Sunt o fata la care ii plac fetele mai mlt ca baietii. Larisa mi-a trimis un mesaj:
L(Larisa) : Vaiii.. ce ma plictisesc. Ai chef sa iesim in parc?
R(eu) : Mda, hai ne vedem in centru la 5.
............
Imi placea mult de ea. O iubeam mai mult ca o cea mai buna prietena. Vroiam sa aveam o relatie dar imi era frica sa ii spun. Mai bine ma apuc sa ma pregatesc. M-am imbracat casual, m-am dat cu parfum. Mi-am luat castile si am pornit. Pe drum ascultam pe casti niste melodii. Eram transpirata de emotii, fiindca asta era a 2-a oara cand ieseam.
..........
(o poveste semi-adevarata) sper ca va place :')
All Rights Reserved
Sign up to add Îndrăgostită de cea mai bună prietenă to your library and receive updates
or
#298lgbt
Content Guidelines
You may also like
Zeckaryah by AndreeaGabrielaS
1 part Ongoing
-Poți să te rogi cu voce tare? spune ea în șoaptă, lăsând să îi scape un căscat. -Vrei să îmi auzi rugăciunea? crapă el un zâmbet în colțul gurii, mândru că prezența lui reușește să o miște măcar puțin pe calea spre lumină. -Nu.. nu tocmai. Doar îmi face plăcere să aud rugăciunile celor cărora li s-a oferit un răspuns măcar la una dintre ele la un moment dat. Îmi ține disprețul cât se poate de puternic încă. îi răspunde înapoi la întrebare și se întoarce cu spatele către el, lăsându-l să își facă rugăciunea în genunchi lângă patul ei în continuare. Zeckaryah închise ochii fără să îi mai ofere vreun argument și își împreună din nou palmele pe marginea patului ei, începându-și rugăciunea de la capăt, de data aceasta cu glas tare. Fie efortul cât de mic și neînsemnat, era totuși un pas în față. . -Nu ar trebui să fumezi în fața Casei Domnului, știi asta! Este un mare păcat! o atenționează Zeckaryah privind spre cupolă. -Mai contează un rău mic, când am altele mai mari pe lista Tatălui tău? răspunde ea furioasă și stinge țigara de la jumătate chiar pe lemnul băncuței maronii. -Când ai să încetezi cu această încăpățânare a ta? Nu te va aduce nicăieri... La urma urmei, dacă nu crezi și chiar există ceva acolo sus, ai pierdut tot. Însă dacă tu crezi și nu există, nu ai pierdut absolut nimic. îi reproșă absent, privind cu drag către picturile din afara bisericii. -Scutește-mă, înaripatule! îi trânti zeflemitor și se ridică de jos privindu-l cu dispreț. Vechea poveste cu care ne îndobitocesc toți travestiții ăia de preoți în rochii negre. Dă-mi pace și du-te acasă! Îți pierzi timpul cu mine. -Nihil sine Deo, Caina. Ai să înveți la momentul potrivit. îi șopti dezamăgit înapoi, evitând să o mai privească.
You may also like
Slide 1 of 10
Zeckaryah cover
"Lumina" lui Blue 💜 cover
Tu ești prințul? cover
Mara's tragedy cover
Un suflet înl�ănțuit/Mha cover
Ghicește ce gândesc  cover
Alegerea reginei cover
În ritmul inimii cover
Crăciunul Romantic cover
  Profu cover

Zeckaryah

1 part Ongoing

-Poți să te rogi cu voce tare? spune ea în șoaptă, lăsând să îi scape un căscat. -Vrei să îmi auzi rugăciunea? crapă el un zâmbet în colțul gurii, mândru că prezența lui reușește să o miște măcar puțin pe calea spre lumină. -Nu.. nu tocmai. Doar îmi face plăcere să aud rugăciunile celor cărora li s-a oferit un răspuns măcar la una dintre ele la un moment dat. Îmi ține disprețul cât se poate de puternic încă. îi răspunde înapoi la întrebare și se întoarce cu spatele către el, lăsându-l să își facă rugăciunea în genunchi lângă patul ei în continuare. Zeckaryah închise ochii fără să îi mai ofere vreun argument și își împreună din nou palmele pe marginea patului ei, începându-și rugăciunea de la capăt, de data aceasta cu glas tare. Fie efortul cât de mic și neînsemnat, era totuși un pas în față. . -Nu ar trebui să fumezi în fața Casei Domnului, știi asta! Este un mare păcat! o atenționează Zeckaryah privind spre cupolă. -Mai contează un rău mic, când am altele mai mari pe lista Tatălui tău? răspunde ea furioasă și stinge țigara de la jumătate chiar pe lemnul băncuței maronii. -Când ai să încetezi cu această încăpățânare a ta? Nu te va aduce nicăieri... La urma urmei, dacă nu crezi și chiar există ceva acolo sus, ai pierdut tot. Însă dacă tu crezi și nu există, nu ai pierdut absolut nimic. îi reproșă absent, privind cu drag către picturile din afara bisericii. -Scutește-mă, înaripatule! îi trânti zeflemitor și se ridică de jos privindu-l cu dispreț. Vechea poveste cu care ne îndobitocesc toți travestiții ăia de preoți în rochii negre. Dă-mi pace și du-te acasă! Îți pierzi timpul cu mine. -Nihil sine Deo, Caina. Ai să înveți la momentul potrivit. îi șopti dezamăgit înapoi, evitând să o mai privească.